Tată de baieti 6 martie 2019

Ce să zic, e greu, dar nici ușor să crești copii…

Dragii mei, n-am mai scris demult pe blog, asa ca m-am decis sa reiau cu ce ma doare cel mai tare. Pentru ca, da, chiar ma doare. De spate zic,  dar va spun mai incolo despre asta. 🙂

Evident, este un subiect despre care lumea, in genere, nu prea este interesata, dar ma gandesc ca aia seriosi si devreme acasa vor arunca un ochi.

Ce naiba voiam sa zic!? Aaa, da,  despre treaba asta cu copiii, aparitia lor, cum se schimba viata-n lung si-n lat. 🙂

Va spuneam acum o vreme despre experienta pe care am avut-o in Nepal, pe care o numeam cea mai intensa din toate cele traite pana in acel moment. Va povesteam cu patos cum am plecat cu niste prieteni, intr-o “baieteasca”, sa descoperim particica aia de lume indiana.

Cum am zburat de ne-a iesit pe nas, cum ne-am cazat si-am explorat, cum dupa zile intregi fara dus,  spalat ( ma rog, aveam apa, dar tocmai se terminase musonul si curgea tot noroiul din Asia prin scurgerile nepaleze ), cum am dormit alaturi de gandaci giganti. Cum am calatorit in avioane pilotate de catre capitani in trening si papuci. Adica lucruri hard de tot. Nu zic ca nu sunt, dar va spun cu mana pe inima ca toate acestea palesc in fata cresterii in tandem a doi copii. Pe vremea aceea doar a unuia. Imi amintesc si acum de cafeaua de pe aeroportul Kathmandu. Mi s-a parut cea mai buna cafea din cate existau, asta pentru ca urma sa plec acasa, la copil si la nevasta, cum zice poetul. 

Puiul inca era alaptat. Deci somnic, liniste, totul lin- asta ma astepta, de asta aveam nevoie. 

Cum sa va spun…a trecut timpul, iar acum Nepalul mi se pare o joaca de copil. Asa cum se joaca asta mic cu noi. Asta micu’- mare, adica. Alexandru. Ca in urma tragerii la sorti am fost desemnat sa ma ocup de entertainmentul lui. 

Treaba e ca se apropie de trei ani si, se pare, traverseaza „terrible twos”. Adica o perioada grea, comparabila cu mersul in armata. Si armata era grea chiar si pentru cei “ca bradul”. In speta, astia ca mine.

Dar sa va explic.

O sa va dau cateva exemple aleatorii: 

Schimbarea din pijamale in vederea iesirii din casa. 

Pfffff! 

Discutii, broboane de transpiratie, milioane si alea, tratative, negocieri, incercarea de “a prinde momentul”, amenintari, puls crescut, tensiune ridicata, mai ceva ca in „Homeland”.  Pentru cine nu stie, este un serial despre negocieri, spionaj, contraspionaj, diverse, treburi pe viata si pe moarte. 

Intratul in masina? 

Hai sa fim seriosi, parca prefer procesul ala cu imbracatul.

Recunosc, la partea din masina, dupa ce se presupune ca am reusit sa il leg bine de tot in scaunul pentru copil, cea cu povesti si personaje imi place. 

Suntem, pe rand, ba scufita, ba bunica, ba lupul ce rau. Doar ca, la un moment dat, in trafic, se vrea pipi. La comanda, sa fie clar. Rezolvam, nu-i problema. Oprim, coboram, nu se mai vrea pipi. Ok, urcam in masina. De fapt, nu-i asa simplu, negociem urcarea, scaunul pentru copil este pentru copii, noi suntem mari, doar “flatiolul” e mic. 

Si-ajungem la Antipa, sa spunem. Un muzeu frumos, reconditionat, unde mi-am petrecut si eu o parte din copilarie. De ce sta leul ala asa sus, cu gura deschisa?  De ce este galben, de ce femeile acelea neanderthaliene stau in tatele goale, de ce animalele mananca alte animale etc. 

Ce sa zic, puiul meu, vei vedea la TV mai incolo, gandeam sa-i spun. Dar multe gandesc sa-i spun, insa ma opreste parentingul modern. 

Rasfoiesc hartile mentale si incerc sa explic. 

Ma rezum doar la “nu mai bine iti ia tata o acadea?” Si asa reusim sa iesim din muzeu.

Stiti melodia aia cu maimutelele care sar din pat? Sunt intre una si multe maimutele. Si cand zic multe, sunt multe, fratioare.. Si fiecare cade din pat si mama suna doctorul. Si doctorul le spune sa nu mai sara. Ma rog. Ce sa va zic, am acasa si stetoscop si halat alb. Asta cand am norocul sa prind rolul de doctor. In zilele mai proaste trebuie sa sar din pat si sa ma lovesc. 

Tot astept sa ii placa intr-o zi si vreo poveste cu un urs somnoros. 

Nu, ce v-am povestit mai sus nu sunt situatii exceptionale, ci unele absolut normale si chiar light. Din fericire, la sfarsitul fiecarei zile, se apropie ora de somn. De-aici si durerea despre care am pomenit la inceput. Baiatul vrea in brate, ca fratiorul. 

De ce v-am plictisit cu randurile astea? Pentru ca, altfel, viata mea s-ar plictisi, iar eu m-as plictisi sa nu ma doara! 😉

Mai avem prin zona maimute, ursi sau alte oratanii?

La voi cum e?

Distribuie acest articol pe:

Lasa un comentariu

  1. Mamica de Anna , 6 martie 2019 la 11:25

    Exact asa si la noi. Ma gandeam ca doar a mea mandra amana vu mult momentul iesirii afara. Mereu ma rog de ea sa ne schimbam sa iesim, mereu gaseste insa altceva interesant. Iar cu doctorul… toaaaata ziua!
    La noi mai este si jocul de-a Elsa😂 eu sunt Anna si sunt inghetata non stop😂😂

  2. Florina , 6 martie 2019 la 11:30

    A mea are cu o luna mai putin decat Alexandru. Tot ce recunosc e faza cu maimuta saltareata si intrebarea „de ce?”, pe care ar fi capabila sa mi-o adreseze si-n somn. In rest, total opusul. Adora masina, scaunelul ei, uitatul pe geam si plimbarile luuuungi. Rabdare multa. Asta-mi ureaza toata lumea, asta va urez si eu. 😊

  3. radu (author), 6 martie 2019 la 16:32

    La fel. Asa sa fie! 😉

  4. Seulean cristina , 6 martie 2019 la 11:42

    Dezastru la noi sincer.cel mare luna asta face 3 ani cel mic 3 luni face .eu toată ziua cu ei acasa singura pana vine soțul seara de la munca.deci curaj si rabdare ca alta alternativa nu este😫

  5. radu (author), 6 martie 2019 la 16:31

    💪

  6. Liliana Zaharia , 6 martie 2019 la 11:43

    Aaaaa…. așa este normal,in zilele noastre!! Copii sunt pe baterii de când lumea și pământul,numai că a ,,evoluat ” bateria,a evoluat și copilul…..deci îi ține nu glumă 😄😁!! Vorbesc în calitate de mămăița,deci pot face diferența! Eu am grija zilnic de patru,, bucăți” nepoți ,…de la 3-5 ani💗 Am fetele – mămici singure,ospătari cu norma full,că întreagă e puțin spus,de altfel pleacă la 10:00 și se întorc la 01:00,2:00 dimineață!!

  7. radu (author), 6 martie 2019 la 16:31

    Sanatate si putere sa aveti!

  8. Silvia , 6 martie 2019 la 11:43

    Of, viata, cat adevar!
    La noi personajele : baietel 3 ani jumate, fetita 7 luni.
    La fel cu imbracatul si urcatul inmasina, dar mai greu in rest cred. Locuim departe de tara, parinti nu avem sa ne ajute, asa ca facem totul singur. Ma opresc aici, sa nu va sperii:))

  9. radu (author), 6 martie 2019 la 16:30

    Pfff. Bafta! 🙂

  10. Oana Mihalache , 6 martie 2019 la 11:48

    La noi e mai fain ca la voi,avem 3 bucati fete,10 ani,7 ani si 1!!Facem zece ani in mai ai citez”e o varsta importanta”care trebuie sarbatorita cu fast😂😂,asta odata,vine din urma sorasa care nu se lasa ce vrea aia mare vrea si ea,de intrebari nu mai zic 1mil pe zi.Asta mica le copie maxim, ma cearta,gesticuleaza,in legea ei dar ma asteapta vremuri grele ca are prea multe de zis🙊🙉🙈..Asa ca eu zic sa ne bucuram ca tare era bine cand erau mici ,te iubesc si atat,dupa incep problemele”grele”cand nu dormi ca nu-s acasa..Sa incercam doar sa ii facem”oameni mari” si cu drag de oameni..

  11. radu (author), 6 martie 2019 la 16:30

    🙂

  12. Bucur aura , 6 martie 2019 la 11:49

    La noi…pffff…ce sa mai zic, avem 3 flacai la numar, iar cu iesitul afara e o intreaga aventura😜. Fratele cel mare(10 ani) se schimba de 3 ori pana iesim din casa, ca deh mai sunt si fete pe afara care analizeaza look ul 😎, fratele mijlociu (3 ani), copiator fratele mare, plus alte alergaturi prin casa, de ce cu aia si nu cu cealalta bluza, de ce fesul asta si nu celalalt, iar fratele mic (1an) se jeleste mereu la imbracat….HAOS !!!!!! Iesim afara lesinati amandoi cu un “mare” chef de distractii. Aventura de acasa continua in parc. 😒
    Asadar, se poate si mai rau de atat!! 😬
    PS: nu uita ce-ti doresti ca s’ ar putea sa primesti ( no. 3 bebe) 🤣🤣🤣🤣

  13. radu (author), 6 martie 2019 la 16:29

    😁🤣

  14. Rodica , 6 martie 2019 la 11:58

    Și noi avem fetița de 2 ani și o luna dar nu avem probleme cu îmbrăcatul și ieșitul afara ba din contra este cea mai cuminte in schimb aceiași poveste cu maimuțele,baby shark și autobuzul

  15. radu (author), 6 martie 2019 la 16:29

    🙂

  16. Madalina , 6 martie 2019 la 12:04

    Ti-as zice dai înainte cu, curaj, după 7 ani se linistesc, nu mai e mult 😅 … dar am uitat ca ai 2 băieți 😱😅 Succes pe mai departe, sunteți minunați 🥰

  17. radu (author), 6 martie 2019 la 16:29

    😂😀

  18. KRisztina , 6 martie 2019 la 12:10

    Ce bine ca mai aud si la voi chestii de genul!! Ma mai linistesc😂. Fetita noastra care face 2 ani luna viitoare , este la fel ca in descrierea baiatului vostru. Dar ce nu facem noi pentru copiii nostri?! Sa ne dea Dumnezeu sanatate si putere sa ii putem creste asa cum ne dorim . Multumim ca impartasiti cu noi povestile voastre de viata. O zi buna!

  19. radu (author), 6 martie 2019 la 16:28

    Zi buna! 🙂

  20. Aron cAtalina , 6 martie 2019 la 12:18

    Si eu imi faceam probleme, ca doar la noi e asa nebunie, ca doar la noi cu cat creste cu atat se joaca mai interesant, periculos, catarari, sarituri si curiozitati de iti sta inima! Nu avem timp sa ne pastram tensiunea la cote normale!! Doamne, ce usurare ca mai trec si altii prin astea, parca nu te simti singur pe lume🤦🏻‍♀️😂

  21. radu (author), 6 martie 2019 la 16:28

    :))

  22. Mihaela , 6 martie 2019 la 12:23

    Asa de bine ati scris, incat ne regasim cu totii in aceasta poveste 🙂 Sunt lucruri normale, intr-adevar, nu plictisitoare, ci amuzante si e bine sa stim ca asa se intampla si la alte case 🙂

  23. radu (author), 6 martie 2019 la 16:28

    👍👍

  24. Andreea , 6 martie 2019 la 12:28

    Noi avem o fetita de 4 ani si problema e la faptul ca mereu vrem in rochite si fundite ,ca ploua ca ninge ,ca ii soare ca bate vantul noi suntem la fustita.noua ne place povestea „alba ca zapada” unde domnisoara ii bineinteles alba ca zapada ,mami ii vrajitoarea cea rea si tati printul.🙂😊😘

  25. radu (author), 6 martie 2019 la 16:27

    :)))

  26. Anca , 6 martie 2019 la 12:31

    Bună Radu😄, în aceeași situație suntem și noi. Avem 2 copii cu o diferență de 1an și 8 luni între ei. Nicolas 2ani si11luni, Sofia 1 an 3luni.Dar este exact la fel cu îmbrăcatul, urcatul în mașină, maimutelele care cad din pat, mami suna, tati e dr😂.Întrebări de genu mami dar de ce? … Și după ce ii dai un răspuns, te întreabă din nou dar de ce?
    Dar mai presus de toate, e o satisfacție enorma sa ii privești cum se joaca, faptul ca sunt sănătoși, mulțumim lui Dumnezeu.

  27. radu (author), 6 martie 2019 la 16:27

    🙏👍

  28. Alexandra gramada , 6 martie 2019 la 12:32

    O da da da doar ca noi il avem pe Jonny cel cu zaharul,doar ca varianta in engleza plus alfabetul tot in engleza! La noi mersul cu masina este o placere nu comenteaza nici o secunda(deocamdata)! Luca are 2 ani si 10 luni acuma sa vedem peste o luna cand vine bebe!🤔😚😚😚👶👶👶😚

  29. radu (author), 6 martie 2019 la 16:26

    O sa vedeti, o sa vedeti. 🙂

  30. Anca , 6 martie 2019 la 12:44

    Stai sa vezi când o sa mai crească și “flatiolul” și vor începe sa se certe amândoi pe aceeași jucărioara😂
    Nu mai am ce sa zic de tantrum-ul de la 3 ani (împlinește 3 anișori luna viitoare) mai mult decât ce ai scris tu, ma regăsesc complet!
    Plus ca, el vrea sa facă totul “singul”..
    Cel mic are un an jumate, parca cel mare nu era așa de încăpățânat la vârsta asta?!
    Succes, o sa trecem cu bine și peste perioada asta!🙂

  31. radu (author), 6 martie 2019 la 16:26

    💪

  32. Georgiana , 6 martie 2019 la 12:51

    Daca inainte viata cu un copil mi se parea grea,acum cu doi…ma abtin.Totul este intr-o continua agitatie,cel mic 7 luni,cel mare 3 ani au inceput micile gelozii.Multumesc Doamne ca am ajutoare altfel eram pierduta!Rabdare si curaj!

  33. radu (author), 6 martie 2019 la 16:26

    ✌️

  34. Cojocaru adina , 6 martie 2019 la 13:49

    Doamne am ras asa de bine!!! Ma regasesc in tot ce ai scris. Suntem in aceasi situatie ca si voi😂😂😂, nu ne lasam!!

  35. radu (author), 6 martie 2019 la 16:25

    😅

  36. Luiza iovita , 6 martie 2019 la 14:10

    Buna ziua mămici și tătici!!
    Eu am gemeni! Băieți de 2 ani și 9 luni! Casa noastră este un adevărat haos, o maaare dezordine pe care eu încerc sa o fac ordine și care redevine dezordine in doar câteva minute…
    Ufffg… ieșitul afara este cam așa: după ce reușesc sa ii îmbrac pe amandoi-stres major mai ales iarna, când sunt deja transpirată și obosita și nu vreau decât sa ieșim odată din casa, pe unul din ei sau poate pe amandoi ii apuca nevoia la baie!!! Pipi sau mai grav caca!!!
    Minunat! O luam de la capăt: dezbracă, spală, îmbracă!
    Și cu toate astea, când ma iau baieteii mei in brațe, când se uita in ochii mei și-mi arată dragostea absoluta spun : “Te iubesc Roli, te iubesc Rafi”!
    Sunt obosita, dar foarte fericita!
    Cu mare drag, va pup pe toți părinții din lume și ca doresc multă răbdare!

  37. radu (author), 6 martie 2019 la 16:25

    👏

  38. Dumi , 6 martie 2019 la 14:25

    Eu am 3 copii(9, 5 si 1an) si nu de mult am aflat de familia fagocerilor 😂 in caz ca nu aveti vreun fan Fratii Krat in Salbaticie, sigur deveniti voi(sotul e mai atent la desene decat copii). Iar pt muzica de masina, in caz ca iei legatura cu Tanti Prezentatoarea sau Fetita Zurli, roaga-le, te rog, sa traduca „a ram sam sam”!!! Si cand sunt singura in masina fredonez, din obisnuinta, si ma tot intreb ce inseamna?!?!?!

  39. radu (author), 6 martie 2019 la 16:24

    😄

  40. Miha Verb , 6 martie 2019 la 15:55

    Era bine sa l fi lasat la gradi… isi consuma energia acolo si socializa si cu alti copii nu numai cu mama, tata, buni…macar cateva zile pe saptamana… rutina de gradi nu se compara cu nimic…si mananca mai bine si are chef mai mult de noi…si nici nu mai face toata ziua nazuri

  41. radu (author), 6 martie 2019 la 16:24

    Corect. Doar ca fratiorul a si luat o mica viroza de la Alexandru. Moment in care am decis sa-l retragem o perioada. 😉

  42. Raluca , 6 martie 2019 la 16:29

    Ideea e sa stabiliți niște reguli, ca lucru l ciudat, pe care mulți nu îl accepta e ca „ei manipuleaza” și încă cum. Nu înseamnă să fim nemiloși. Dar dacă mergem într-un magazin și copilul vrea lucrul x, și ii spunem frumos uite mama nu are bani sau ai destule acasă ca lucrul x.,copilul va începe sa plângă, nu reușește se trântește pe jos și toată faza continua. Ideea e sa ii explicam frumos dinainte, uite mergem la magazin, dar nu tot ce vedem acolo e de cumpărat. În momentul când începe sa plângă ii amintim ce am discutat înainte. Dacă nu merge asa, ii distragem atenția cu altceva, gen ajută-mă sa pun bananele pe cantar. Orice am face nu recompensam respectivul comportament. Dacă după 2 minute de plâns și de trântit începe sa ne fie rușine de lumea din magazin si ii luam lucrul x, asa va face și data viitoare când nu obține ceva. Avem grija sa nu se raneasca pe el. Și lumea din magazin sa înțeleagă ca e un copil. La fel și cu mașina,, ai putea sa negociezi dinainte cu el urcarea în mașină, nu vrea, bun, nu mai mergeți nicăieri.

  43. radu (author), 6 martie 2019 la 16:33

    Cunoastem. 😉

  44. Andreea , 6 martie 2019 la 17:01

    Și eu am un băiețel de aproape 1 lună, și e greu sa dormi nopțile mai ales în perioada asta când are colici. Va rog sa îmi dați un sfat cu această problema. Va pup și va doresc multa sănătate.😍😘

  45. radu (author), 6 martie 2019 la 17:09

    Din pacate, nu va pot da un sfat.Copiii nostri nu au avut colici. Sanatate multa va doresc!

  46. Daniela , 6 martie 2019 la 18:56

    Buna 😊! Am ras in hohoteeeeee ! ATAT DE ADEVARAT ABSOLUT TOTUL!!!!! am o fetita cu fundita de aproape 5 ani si un bebic in burtica 😊🤰🏻! ma asteapta zile MINUNATE :)), dar a fi mama a fost visul meu dintotdeauna si nu imi amintesc viata inainte de copilasi ( o fi de bine, o fi de rau 🤔😅) ! Superba relatare :))! Mult succes cu baieteii tai dragi si Adela 💕

  47. MadaliN , 6 martie 2019 la 19:01

    Salut Radu,
    Eu am o fetita care face pe 13.03 – 3 anisori si sunt in aceeasi situatie😂,dar,oricat de greu ar parea este o senzatie nedefinita atunci cand vii acasa si copilul iti sare in brate,indiferent de cat te supara (sau asa zicem noi ca ei sunt cei mai cuminti😂😂)

  48. Iulia , 6 martie 2019 la 22:10

    Iuiii, cata dreptate! Fac parte si eu din sirul asta indian. Deci nu suntem singuri in asta. 🙂
    Dar ce-am mai ras…esti talentat in scris si exprimare.

  49. Silvia , 7 martie 2019 la 0:05

    Cat adevar in tot ce spui, cunoastem perfect🤣 si la noi e tot cu maimutelele, dar mai nou ne rostogolim in pat, deoarece ne place “ ten in the bed” 😂 ! Sunteti o familie minunata, pe care o admir!! Felicitari voua!!

  50. Valy , 7 martie 2019 la 3:40

    E clar! Ma opresc la unul 😳.

  51. Daiana , 7 martie 2019 la 7:25

    Cat am ras!!! 😂😂😎Fiecare trecem prin etapele astea, sunt convinsa.. Imi place insa ca nu ti ai pierdut umorul! Asa e si la noi (e mai mic cu jumate de an decat Alexandru).cel putin ne consolam cu gandul ca e doar o etapa si o asteptam cu nerabdare pe urmatoarea.. Nu ne plictisim niciodata…

  52. Monica , 7 martie 2019 la 10:44

    Radu, scrii absolut minunat! De ce ai renunțat?!
    P.s. Aici părinți de doua și va înțelegem mai bine decât va Imaginați.

  53. ANtonela , 7 martie 2019 la 11:43

    Prin toate am trecut si eu cu cei doi copii ai mei nascuti la 2 ani si 8 luni unul dupa celalalt. Acum ei sunt mari, eu mananc Netflix si HBO pe paine asa cum nu speram sa se mai intample DAR, mi-e dor de copiii mei mici. Asa ca dragilor, bucurati-va de fiecare clipa a copilariei lor! Eu, de dorul lor, astept nepoti

  54. Angela , 7 martie 2019 la 13:20

    Pfuu, si acum la 5 ani mai avem crize de personalitate si situatii mega dificile… Nu-i plac hainele cu care se îmbracă, noi nu stim sa o îmbrăcăm, noi vrem ca ea să fie urâtă cu hainele acelea, nu-i place o anume mâncare deși a mancat-o de zeci de ori, fratiorul mai mic ( pe care apropo tot Alexandru Andrei îl cheama), vrea sa-i strice ei jucăriile si sa-i faca „probleme”… deci distracția continuă. Parca nu mai sunt crizele ca la 3 anișori, dar ma intreb cand vor înceta?😁

  55. Daniela , 7 martie 2019 la 16:36

    Ce sa zic,dupa toata alergatura asta zi de zi nimic nu-i mai frumos sa-i privesti noaptea dormind si sa-ti zici in gand ce gena buna ai si cum de ai reusit de ai asa copii frumosi😂 dar nah,vine ziua ,o iei de la capat,te abtii sa nu injuri,mai scapi una intre timp da nu-i nimic ,ai umbra ta langa tine si iti aminteste orice cuvintel asa ca nu te teme,putem fi orice vor copiii,animal sau alta caricatura ca doar nah,noi executam:))

  56. Iuliana , 7 martie 2019 la 17:03

    Esti genial! Si noi trecem fix prin aceeași situație, cu o diferență de 1a10l intre copilasi. M am regasit in toate situațiile, mai ales in cea cu iesitul din casa:)

  57. Iulia , 7 martie 2019 la 18:05

    Zici ca e la noi. Dar stai liniștit ca nu mai ai mult, asa cam pana pe la 10 ani când „începi” sa te mai înțelegi. Zic începi, ca apoi începe alta poveste, a adolescentei, cu alte toane, și vei „plânge” după perioada asta. Nu zic din experienta, ci din auzite. Eu sunt în situația ta, doar am scris mai sus, cel mic are 2ani și 6 luni, cea mare 7 ani și 4 luni. Și între episoadele celui mic de „vreau”, „vino”, „mancat=nemâncat”(dintotdeauna a fost un chin cu multa păcăleală, promisiuni, altfel nu înghite nimic) , proaspăt scos de la pampers, etc îmi fac timp de corectat lecțiile, ascultat cum citeste, ajutat la învățatul poeziilor etc.. Culcatul e tot cu îmbăt deh metehnele vechi se dezvata greu și oricum ma culc numai când vrea el, adică cade lat de oboseala, după 11,12,1 noaptea. Dimineața la 7 e fres (în weekend) în cursul săptămânii ma lupt cu ursul somnoros sa ajungă la creșă. Bafta și felicitări pt implicare!

  58. dyda , 10 martie 2019 la 22:56

    :))) idem! fratiorul mare 2 ani si 10 luni, cel mic 7 luni! 🥰
    dar remember: vor creste si ne vor inchide usa in nas!
    untill then, intra in cort tati, iesi din cort, urca, coboara, ridica, apleaca, deschide, inchide😂☺️😁🥰
    ps: incearca piscina, al nostru oboseste destul de tare! nu sta preeeea mult, o sa plecati cu urlete:)