Călătorii Fotografii 21 septembrie 2017

Zece zile in Nepal…

Atat am avut la dispozitie. Doar zece zile, decat. 🙂

Ne am intalnit la aeroport dornici de aventura. Va dati seama, patru tineri ( asa glumim intre noi) cu familie, copii, pleaca in cea mai tare aventura din viata lor. Pana aici totul simplu.

Dupa un zbor de aproape zece ore ajungem in Kathmandu, capitala Nepalului. Ne cazam la un hotel din apropierea aeroportului, apoi o luam la pas prin oras.

Ei, bine, aici intevine socul. Unul pozitiv, daca ma intrebati. Traficul din Romania vi se pare infernal? Asa credeam si eu, pana sa ajung in Nepal. Reguli de circulatie exista, dar nu se respecta. In fiecare secunda apare o masina, o motocicleta, chiar un om din fata sau din lateral. Avand in vedere ca volanul este pe partea dreapta, senzatia este unica.

Kathmandu inseamna agitatie, poluare, veselie.

Dimineata am luat avionul catre Pokhara.

Dupa 25 minute de zbor am ajuns intr-un orasel superb aflat la poalele muntelui Annapurna. Ne-am cazat, am iesit la masa, apoi am fost la un masaj nepalez. Sincer, va recomand. 😉

Dimineata la 4’30 am luat masina catre Jomsom, orasul din Mustang District aflat la o altitudine de 2700 m. Acesta este un drum de 6 ore, asa ni s-a spus,  un drum exclusiv forestier ( in Nepal nu exista drum asfaltat. Eu, cel putin, nu am vazut). Din cauza ploilor, alunecarilor de teren, am petrecut 20 ore pana la destinatie. N-ar fi fost o problema daca din cele 20, 18 nu ar fi fost pe marginea prapastiei.

In fine, dupa o intreaga aventura, drum surpat, impotmoliri in namol, bolovani cazuti de pe versant, am ajuns unde ne-am propus. Primul lucru pe care l-am facut a fost sa sun acasa si sa vorbesc cu Adela si cu Alexandru. 🙂

Ne-am cazat, am baut un ceai si a doua zi, dis de dimineata, am inceput trekkingul. Dupa cateva ore, o mie si ceva de metri, ne am oprit in Kagbeni unde ne-am cantonat. Aici am stat doua zile, timp in care am interactionat cat am putut cu satenii, am mancat la ei acasa, am povestit, ne-au povestit despre viata lor budista. ( Nepalul este format din 90% hindu, restul budisti etc). Dupa experienta din Kagbeni am inceput sa urcam. La un moment dat am simtit dureri de cap, semn ca aclimatizarea nu a functionat cum trebuie. Asta a fost partea mai putin placuta, dar peisajele, oamenii si linistea inaltimilor au meritat din plin.

Vrei sa faci trekking, aici este locul ideal. Vrei si esti capabil sa meditezi, aici este locul propice, vrei sa vezi viata altfel decat o stii, asta este mediul ideal. Vrei sa intelegi karma, aici ai sansa sa o faci.

Hoteluri gasesti la 5-10 $/ noapte, chiar si gratis in unele locuri. Conditiile sunt chiar de banii astia. 

Mancarea, din fericire, a fost pe placul meu, dar am intalnit si persoane care au avut probleme cu stomacul. Nu va ganditi ca este ceva in neregula, doar ca este o mancare indiana, grea, picanta. Din punctul asta de vedere se aseamana cu Thailanda, ceea ce imi place la nebunie.

Pe de alta parte, nu trebuie sa parcurgi mult pentru a realiza ca nivelul de trai este extrem de scazut. Dar Nepal inseamna altceva. Inseamna cultura, o anume civilizatie, inseamna oameni veseli, gazde bune, oameni munciti, oameni „mancati” de viata, dar fericiti. La fel si traditiile lor pot fi socante pentru noi.

Pe scurt, daca vrei sa iesi din zona ta de confort, este locul ideal.

Cu siguranta am omis lucruri. Daca vreti sa ma intrebati una-alta va stau la dispozitie. 😉

Se zice ca cei care merg in Nepal merg pentru munte, religie si…oameni. Subscriu!

Nu va ma plictisesc, las imaginile sa „vorbeasca”. 

Distribuie acest articol pe: