Acum. Aici. 8 octombrie 2016

Atacul uleiului de argan…

Nu mai pot cu uleiul de hamamelis, crema cu aloe și extractul de jojoba. Când aud de argan pur și simplu mă înfior.

M-aș ascunde în baie de frică, dar ce să vezi? Mă pândesc zeci de borcănașe și flacoane, mai mici sau mai mari, naturale și nu prea, cu miros plăcut sau înțepător și cu o întreagă grădină botanică pe etichetă.

V-ați prins deja, nu? Practic, am fost expulzat din baie. Am loc de un parfum, un after-shave și o spumă de ras. Că, la drept vorbind, la ce aș mai avea nevoie de altceva? Să cedez spațiul meu cui are nevoie…

Dacă mergem în vacanță pe undeva, nu există să nu găsească nu știu ce cremă cu extract de lotus, un șampon 100% natural cu miros oribil, dar pentru păr strălucitor și un săpun ce aduce mult cu cel făcut de bunicii de la țară, dar, chipurile!, miraculos pentru piele.

O văd cum așteaptă câte o lună lansarea la crema aceea care îți ia ridurile cu mâna, când ea n-a avut niciodată nici un rid. Sau cum stă câte 15 minute, ritualic, în fiecare sâmbătă, cu ceva iaurt și castraveți pe față, care, vezi Doamne, „rejuvenează” pielea. Păi cine, cine în afară de producătorii de cosmetice a mai folosit vreodată cuvântul ăsta: re-ju-ve-nea-ză?

I-am explicat de atâtea ori că am cunoscut-o și m-am îndrăgostit de ea naturală, nemachiată, nedormită, nemâncată și ea tot insistă să întârziem 10 minute de fiecare dată când ieșim în oraș, să-și mai retușeze puțin genele sau rujul.

Nu am înțeles niciodată de ce face asta, nici ea, nici alte femei. Să fie mai frumoasă decât e? Mai greu. Cert e că îmi place de ea așa drăguță, cum se chinuie în fața oglinzii, să îmi facă mie pe plac, când eu mă topesc și când o văd cu cearcăne, ciufulită, în pijamaua ei cu ursuleți.

Așa că îi las toate dulăpioarele din baie și polițele și chiar și marginea căzii, să le ocupe cu ce vrea ea. Să crească o tufă de aloe într-un ghiveci, dacă îi face plăcere.

Să îmi lase mie loc doar pentru parfum, after-shave și spuma de ras și alea puse pe raftul cel mai de sus, acolo unde nu ajunge ea. Să mai stau și azi zece minute, cu paltonul pe mine, în fața ușii, așteptând să-și mai pudreze nasul. La urma-urmei, asta apreciez cel mai mult la ea: dorința nemaipomenită de a face lucrurile frumos, perfect, de a fi cea mai frumoasă.

Și face toate astea pentru mine. Așa de simplu. Perfectul simplu. O viață simplă, care mi se potrivește.

Distribuie acest articol pe:

Lasa un comentariu

  1. Angela , 11 mai 2017 la 11:37

    Ce drăguț din partea ta! Atat cat iubeste, omul rabdă orice!

  2. Ana maria , 11 mai 2017 la 12:25

    Hei buna.minunat din partea ta sa o iubesti neconditionat.sunteti un cuplu minunat,frumos,spectaculos,amuzanti .sa va ajute D-zeu sa ramaneti asa toata viata

  3. Aida , 11 mai 2017 la 19:31

    Wow…am simtit ca descrii baia mea si ce ar spune iubitul meu despre mine:)) Suntem norocoase sa va avem, prin urmare ne dorim sa va aratam pretuirea prin a ne face cat mai frumoase…pt voi, doar pt voi! Multumim 🙂

  4. radu (author), 13 mai 2017 la 21:18

    Si noi! 😉