Acum. Aici. 8 octombrie 2016

Ma scuzati, aveti…?

Recunosc. Intru intr-un bar, restaurant, cafenea, ce-o fi si, inainte sa ma uit pe meniu, intreb inevitabil: Wi-fi aveti? Mai ales cand sunt plecat din tara.

Si daca au, sar imediat pe Twitter, Facebook, Instagram, mail si blog. Mai citesc, mai “scrollez”, mai “like-uiesc”.

Zilele trecute, in timp ce “scrollam” am dat peste fotografia asta. Si am stat sa ma gandesc putin.

Nu sunt eu genul ala care sa zica “pe vremea mea”, insa mi-au trecut prin minte urmatoarele. Ca atunci cand eram pustan ieseam la bere si ne acopeream unii pe altii de atata vorbit. Si nu dadeam check-in pe nicaieri, dar ne gaseam cu totii cumva.

Nu ne faceam grup pe Whatsapp sa stabilim cand ne vedeam, aveam cu totii cam aceeasi ora, acelasi loc si eram acolo.

Si aveam povesti. Muuulte povesti. Parca vorbeam mai mult intre noi. Parca eram mai mult timp impreuna. Aveam, cred, si mai multe in comun. Mai multe interese. Mai multe subiecte.

Pentru noi, imaginea reala era cea de la cafea, nu cea de la profile picture.

Eram, cumva, ca in Beverly Hills. Nu stiu cati dintre voi l-ati prins, dar genul ala de viata il urmaream si noi. Sa avem gasca de la scoala, noi, aia cei mai misto si mai populari, cu problemele si bucuriile noastra, cu intalnirile si dezamagirile aferente, cu iesitul zilnic la Peach Pit.

Cam asa vedeam eu adolescenta si tineretea, varianta romaneasca adaptata. Si cam asa a fost. Si a fost misto de tot.

Distribuie acest articol pe:

Lasa un comentariu